Legea da un caracter penal unor fapte savarsite de parinti in raport cu copii aflati in intretinere, care le pun in pericol buna dezvoltare, intr-un capitol distinct din Codul penal, " Infractiuni contra familiei" ( art.303-307 C.P)

​

Este cazul a doua infractiuni: abandonul de familie si nerespectarea masurilor privind incredintarea minorilor. Ambele se incadreaza in categoria infractiunilor pentru care urmarirea penala se declanseaza la plangerea prealabila a partii vatamate.

Facand parte din categoorai infractiunilor pentru care nedepunerea sau retragerea plangerii penale  inlatura raspunderea penala, aceste litigii se pot stinge prin mediere.

​

Medierea se poate porni de parintele care se considera afecta de fapta penala a celuilalt parinte, in scopul de a gasi o solutionare rapida si discreta, amiabila, a conflictului care a aparut.

​

De asemenea, medierea poate fi initiata si de parintele care a faptuit infractiunea, fie in scopul de a evita depunerea unei plangeri penale, cu consecinte asupra sa, fie cu scopul de a determina parintele afectat sa retraga plangerea penala, si astfel sa inceteze actiunea penala printr-o interegere amiabila.

​

Este de retinut ca legea da un caracter oficial acordului de mediere din astfel de litigii de femilie:

 

"Acordurile de mediere incheiate de parti, in cauzele/conflictele ce au ca obiect exercitiul drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, imbraca forma unei hotarari de expedient [ hotarare care consfinteste intelegerea partilor]" ( art. 18 din legea 115/2012). Asadar, deciziile comune ale ambilor soti, la mediere, devin obligatorii pentru ambii si trebuie respectate de amandoi.

 

Un avantaj al proceduri de mediere este ca, in cazul unei retineri pronuntate a unuia dintre parinti de contact direct cu celalalt parinte, acesta isi poate desemna un mandatar care sa il reprezinte din medierea cu celalalt parinte ( de exemplu: o ruda sau cunostinta apropiata, cu o relatie mai buna, un avocat sau un consultant extern)

 

Medierea in infractiuni privind abandonul de familie

 

Abandonul de faimilie este definit si reglementat de art. 305 Cod Penal:

 

"Savarsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cel indreptatit la intretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:​

​

a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu-l la suferinte fizice sau morale;

 

b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazute de lege;

​

c) neplata cu rea-credinta, timp de doua luni, a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca,​

se pedepseste, in cazurile prevazute la lit. a) si b), cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda, iar in cazul prevazut la lit. c), cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.

​

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Daca partile nu s-au impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 81.

​

Revocarea suspendarii conditionate nu are loc decat in cazul cand, in cursul termenului de incercare, condamnatul savarseste din nou infractiunea de abandon de familie."

​

Abandaonul de familie se constata de regula in urma reclamatiei parintelui care ramane cu copii in ingrijire, care nu mai primeste plata pensiei si care poaet demonstra reaua credinta a celuilalt parinte.

​

Constatarea abandonului de familie are consecinte grave pentru parintele neglijent. De aceea, intelegerea amiabila este  de dorit, iar daca parintii nu se pot intelege singuri, pot apela la neutralitatea unui mediator, care sa le creeze cadrul pentru o intelegere amiabila.

Medierea in infractiuni privind nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului

 

Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului este o infractiune definita si reglemantata de art 307 Cod Penal:

​

"Retinerea de catre un parinte a copilului sau minor, fara consimtamantul celuilalt parinte sau al persoanei careia i-a fost incredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda."

 

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei careia i s-a incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca, spre crestere si educare, de a impiedica in mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul, in conditiile stabilite de parti sau de catre organul competent.

 

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."

Sunt destul de multe cazuri in care relatiile foarte tensionate dinter parinti de dupa desfacerea casatoriei determina pe unul dintre parinti sau alte persoane responsabile cu cresterea si educarea copilului sa puna senstimentele si pereceptiile personale mai presus de lege si de interesele legale ale copilului.

​

Apar situatii in care unul dintre parinti nu mai permite intoarcerea copilului la parintele la care a fost incredintat (cu sau fara acceptul copilului ) sau situatii in care parintele/persoane care il are in crestere pe copil nu permite sub nicio forma o apropiere personala a celuilalt parinte de propriul copil, din resentiment sau considerente ce tin de istoria familiei despartite.

​

Indiferent de aspectele morale sau subiective ale acestor gesturi manifestate, este necesar ca ambii parinti sa cunoasca prevederile legale privitoare la drepturile copilului minor si respectiv ale parintilor, dupa casatorie.

​

Medierea poate rezolva astfel de litigii, adesea incarcate de tensiune, in interesul dreptului legal al copilului si parintelui.