​

     Noul Cod civil descrie intr-un capitol separat, " Alegerea regimului matrimonial" , posibilitatea cuplului care urmeaza sa se casatoresca sau a sotilor casatoriti de a incheia o " conventie matrimoniala", cunoscuta in general drept contract prenuptial.

​

     Conventia matrimoniala nu poate viza egalitatea sotilor, autoritatea parinteasca sau drepturile succesorale, insa poate stabili situatia unor bunuri in timpul si in cazul ipotetic al desfacerii casatoriei.

​

     Conventia se poate incheia atat inaintea casatoriei, cat si in timpul casatoriei.

​

     Conventia isi dovedeste utilitatea in cazul in care cei doi (viitori) soti doresc sa se protejeze de dificultatea gestionarii unui set de bunuri pe care le aduc in casnicie, sau a unor obligatii de intretinere pe care leau din afara casatoriei.  De exemplu, poate fi utila cand se cunoaste inainte de casatorie:

    > detinerea de proprietati, depozite in banca sau alte bunuri cu valoare
    > detinerea calitatii de actionar la o societate
    > posibilitatea de a primi o mostenire
    > existenta unor copii dintr-o casatorie anterioara sau a unor rude pentru care exista o obligatie de ingrijire

       sau cand sotii doresc sa faca o separatie clara, pe care o simt necesara, pentru gestionarea unor astfel de subiecte.

​

     Tot prin conventie, unul dintre soti poate da, cu titlu gratuit, inca din timpul vietii un bun celuilalt sot, care devine proprietar unic.

​

     Contractul ( conventia) poate fi modificata in timpul casatoriei.

​

           Contractul prenuptial se supune unui regim strict:

    > se semneaza in fata notarului, in scopul autentificarii
    > se incsrie de catre notar intr-un registru national al conventiilro matrimoniale
    > se inregistreaza in cartea funciara sau, dupa caz, la registrul comertului
    > trebuie respectata de soti in modul in care dispun de bunurile lor

​

          Utilizarea medierii in contractele prenuptiale

​

     O conventie matrimoniala poate sa reduca tensiunile privind modul de gestionare a unor bunuri ala sotilor pe parcursul casatoriei.

​

     Totodata, ea poate sa produca tensiune in momentul initierii ei de catre unul dintre soti si pe parcursul discutarii ei. Nu intotdeauna este simpla discutia separarii unor bunuri si obligatii, chiar in timpul casatoriei, adesea adaucand ideea unei perspective de desfacere a casatoriei.

​

     Alterori, sotii sau viitorii soti prefera tesiunea trecatoare a realizarii unei conventii matrimoniale pentru a scapa de tensiunea unui partaj in perspectiva desfacerii casatoriei, daca simt o nesiguranta asupra duratei si certitudinii unei casnicii.

​

            Medierea is pune in valoare calitatile de instrument de solutionre a conflictelor si tensiunilor:

    > Sotii ( viitorii soti) pot discuta discret, confidential, toate aspectele in contradictoriu ale conventiei. Mediatorul ii poate ajuta sa elimine tensiunea unei astfel de discutii.
    > Conventia finala apartine celor doi parteneri, mediatorul nu se implica in formularea solutiei, insa isi aduce contributia de facilitare a dezbaterilor.
    > Biroul de mediator ofera un cadru neutru pentru discutie.
    > Acordul semnat la finalul negocierii va exprima clar vointa partenerilor, iar mediatorul va superviza redactarea lui corecta.
            

           Efectul detensionarii discutiilor cu prilejul medierii isi poate face simtita importanta mai ales dupa realizarea conventiei, prin reducerea eventuialelor resentimente care pot aparea in acest context.

Prin mediere, sotul care are o retinere pentru realizarea unei conventii poate sa comunice intr-unmediu neutru cu sotul care are initiativa acestui contract, si isi pot face cunoscuet nevoile si interesele.

​

Atentie: acordul de mediere are valoarea unui document sub semnatura privata inter cei doi parteneri.

Pentru ca sa devina legala, conventia matrimoniala are nevoie de urmarea procedurii de auteentificare si de inregistrare la notar.

​

           Medierea ofera un plus fara de inregisterea legala la notariat: discutiile tensionate se poarta intr-un cadru in care mediatorul, ca persoana calificata pentru solutionarea conflictelor, isi poate aduce contributia de facilitator.