Tatal nu accepta viitorul sot ales de fiica?​

​​

Mama are o parere irevocabil proasta despre fata pe care fiul i-a prezentat-o ca pe o viitoare nora?​

​​

Parintii vor sa il trimita in lume, sa se descurce singur, pe fiul care s-a invata sa depinda de ei fara sa faca nimic?​

​​

Tanarul cuplu, cu dificultati in a gasi o locuinta si a se intretine, nu gaseste sprijin la parintii, datorita unei relatii de respingere a casatoriei de catre ei?​

​​

Tanarul major are propria optiune de formare profesionala si de educatie, pe care parintii nu i-o sprijina ( legal)?​

​​

Copilul plecat de la casa parinteasca intra in conflict cu parintii sau un frate ramas in casa parintilor?​

​​

Un mic nepot nu este acceptat de familia unuia dintre parintii-bunici, pentru ca este fiul/fiica " lu' aia/lu' ala" - partenerul desconsiderat al propriului copil?

​

        Sunt cateva conflicte care se ragasesc adesea in viata reala, si care nu tin de vreo reglementare juridica, ci de capacitatea persoanelor de varste diferite, aflate in relatie copil-parinte, sa apropie si sa comunice viziuni diferite asupra vietii.

La 18, persoana devine majora si capata capacitatea deplina de exercitiu, putand deveni independent in viata, in decizii, in responsabilitate.

​

        Parintii mai au responsabilitatea legala a intretinerii copilului pe durata studiilor sale, daca copilul isi continua studiile, dar pana la varsta de 26 ani.

 

        Traditia culturala romaneasca mentine o legatura stransa intre parinti si copii si dupa ce acestia isi capata independenta, existand de foarte multe ori relatii de intretinere voluntara a copiilor, respectiv a parintilor care sunt in nevoie.

Variind de la familie la familie, uneori si influentate si de o traditie culturala in familie, apar si legaturile de subordonare informale, prin care copii accepta sa asculte de parinti si la varste majore, sau parintii asteapta de la copii majori sa le respecte optiunile si dupa majorat.

 

        Apar ingerinte in optiunea de casatorie a copiilor majori, in optiunea pentru dezvoltarea propriei familii si chiar ingerinte in decizii cotidiene minore.

​

        Relatiile de dependenta si de influenta si dupa varsta majoratului nu sunt acceptate, insa , de toti parintii sau, respectiv, de totii copii majori. Daca viziunea parintilor si a copiilor nu  se apropie, apar conflicte cu amploare variabila.

​

        Uneori, conflictele pot imbraca forme juridice variate, de la civil pana la penal.

​

Rolul medierii in relatiile intre copii majori si parinti

​

        Medierea nu este doar un instrument de sprijn judiciar, care preia sau previne un litigiu ajuns in instanta.

​

        Medierea este o procedura generala de solutionare a litigiilor, putand sa abordeze si litigii ne-judiciare. In prezenta unui mediator impartial, care stapaneste tehnicile de conciliere, persoanele aflate in conflicte pot ajunge sa comunice , sa isi afle nevoile si sa le dezbata civilizat.

​

        Prin urmare, se poate apela la mediere si voluntar, in afara unui conflict de natura juridica, pentru ca prin mediere sa se obtina o comunicare si un acord, uneori scris, privind viitorul relatiei parinte-copil sau privind subiecte dificile ale relatiei personale.

​

        Privitor la probleme juridice, in absenta unei dependente copil-minor - parinte, acestea se rezolva, in gemeral, in baza legilor obisnuite, si se pot trata ca un litigiu obisnuit.

Din punctul de vedere al medierii, pot exista insa, premisele unei intelegeri mai bune, pe fondul relatiei parintesti.