Medierea in litigii de succesiuni
Succesiunea consta in transmiterea unor drepturi ale unei persoane cater una sau mai multe persoane.
De regula, transmiterea dreptului se face dupa decesul persoanei care il detinea ( mostenire) , dar si in cursul vietii persoanei care detine drepturile ( imparteala de ascendent ).
Problematica succesiunilor este complexa si face obiectul activitatii notariale. Sunt si cazuri in care la impartirea mostenirii apar nemultumiri intre succesori, iar aceste cazuri ajung de regula la tribunal.
​
Medierea este foarte utila pentru rezolvarea succesiunilor cu litigii:
​
> Evita plata unei taxe judiciare pentru solutionarea litigiului ( in unele cazuri, platita de mai multi mostenitori), taxa care este raportata la valoarea bunurilor revendicat.
> Nota: Legea prevede ca "instanta de judecata nu va dispune restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru investirea acesteia, in cazul in care conflictul solutionat este legat de o cauza succesorala pentru care nu s-a eliberat certificatul de mostenitor". De asemenea prevede ca : "Odata cu pronuntarea hotararii, instanta va dispune, la cererea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, platita pentru investirea acesteia, cu exceptia cazurilor in care conflictul solutionat pe calea medierii este legat de[...] partaje si cauze succesorale". Devine, asadar, un avantaj ca solutionarea prin mediere sa se faca inaintea ca litigiul sa ajunga in instanta, evitandu-se o cheltuiala sigura, nereturnabila.
> Este rapida
> Ofera prilejul ca toti succesorii aflati in litigiu sa se aseze in jurul unei mese si sa dezbata, asistati de mediator, problema mosternirii, iar rezultatul impartirii finale prin mediere ajunge sa fie convenabil tuturor partilor.
> In plus, totul se petrece discret si confidential, doar in biroul mediatorului.
​
Cu acordul de mediere finalizat, mostenitorii pot parcurge etapele dobandirii dreptului de succesiune ( certificate de mostenitor la notar, hotarari judecatoresti care consfintesc acordul de mediere etc.)
​
In practica, apar dificultati la impartirea mostenirilor in cateva cazuri:
​
> partajul masei succesorale
> renuntarea la mostenire a unuia dintre succesori
> impartarteala in timpul vietii
Partajul voluntar al masei succesorale
Succesorii sunt toti de acord sa isi imparta mostenirea, insa nu cad de acord asupra modului in care sa o faca.
Codul civil specifica un mod aritmetic de calcul al drepturilor fiecarui mostenitor, in functie de relatiile de rudenie.
​
De multe ori, exista legaturi ale unora dintre ei fata de unele imobile sau bunuri mostenite, pe care doresc sa le mentina, insa aceasta conduce la unele dezechilibre ale cotelor pe care le-ar prelua din mostenire.
Alteori, impartirea fizica a proprietatilor nu se poate face, practic, intre mai multe persoane, asa incat fiecare dintre proprietati sa revina integral unui mostenitor, ceea ce ar pune in dificultate detinerea viitoare a acestor proprietati.
​
Mediatorul poate deveni garantul unei negocieri libere, deschise, intre toti descendentii, care sa ajunga prin mediere la un rezultat echitabil, aplicabil practic, care sa ia in considerare si legaturile fiecaruia, subiective sau practice, cu parti din mostenire.
​
Renuntarea la mostenire a unuia dintre succesori
​
Acceptarea mostenirii sau renuntarea de catre un succesor este un act unilateral.
​
Din diferite motive, unul dintre succesori poate reunta la dreptul sau de succesiune, declarandu-se " strain de mostenire". Trebuie precizat ca renuntarea devine definitiva, dupa trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea unei succesiuni, daca nu a intervenit o retractare a ei.
​
Sunt si situatii in care, in prectica, un mostenitor de drept este dispus sa renunte la dreptul sau de succesiune, in conditiile unei intelegeri cu restul mostenitorilor. Apar cel mai adesea diferite forme de compensare.
​
Desi nu sunt expres prevazute de lege, comentariile specialistilor accepta acest gen de intelegeri, insa specifica respectarea obligatorie a unor conditii:
> intelegerea intre mostenitori sa se faca doar dupa deschiderea succesiunii; daca este facuta inainte de deschiderea succesiunii, este lovita de nulitate
> mostenitorul care renunta sa nu fi acceptat mostenirea, anterior renuntarii la ea
> daca apare o intelegere intre mostenitori, prin care unul dintre ei renunta de bunavoie la mostenire, aceasta trebuie neaparat urmata de inregistrarea oficiala a renuntarii in fata notarului public, de catre cel care renunta; altfel, renuntarea nu se produce, de drept
> conventia care apare dintre mostenitori trebuie sa nu contravina normelor de ordine publica si a bunelor moravuri
Mostenitorii care opteaza pentru o astfel de solutie pentru a rezolva partajul mostenirii pot sa apeleze si la mediere, in conditiile in care exista dispute privind modul de solutionare a ei.
In plus, dezbaterea in prezenta mediatorului, ca si consemnarea sub semnatura autorizata a mediatorului a intelegerii finale dau un caracter oficial conventiei. Desi cu valoarea unui inscris sub semnatura privata, conventia obliga fiecare parte la ceea ce s-a angajat prin acord, si persoanele care nu isi respecta angajamentele din conventie pot fi actionate in justitie in baza conventiei.
​
Partajul ( imparteala ) de ascendent
Partajul de ascendent semnifica distribuirea inca din timpul vietii a bunurilor si proprietatilor unei persoane "ascendent" (parinte, bunic, strabunic) catre "descendenti" ( copii, nepoti, stranepoti etc.) care le pot deveni mostenitori.
De cele mai multe ori, acest partaj din timpul vietii se face pentru a evita dificultatile impartirii ulterioare a bunurilor greu divizibile, si poate sa aiba si incarcatura unei optiuni personale a persoanei-ascendent - ea poate sa aleaga preferential cui lasa mostenire un anumit bun. Totul trebuie desfasurat in limitele prevederii legii.
​
Partajul ( imparteala ) se poate prin donatie si/sau testament.
​
Medierea isi poate juca rolul conciliant cand persoana care decide partajul din timpul vietii simte nevoia unei concilieri intr-o disputa legata de aceasta imparteala,
​
De asemenea, medierea poate deveni foarte utila cand une dintre persoanele din grupa descendentilor apreciaza ca intentia rudei sale-ascendente il va nemultumi, preferand o discutie deschisa, dar pe un teren neutru, inainte ca deciziile finale sa fie luate si oficializate.
Efectul medierii in acest caz destul de special se poate regasi in oficialitatea acordului final de mediere, dar mai ales in importanta discutiilor in care mediatorul isi joaca rolul de neutralitate si impartialitate.
​
Acordul de mediere obtinut si redactat in aceste imprejurari devine o conventie sub semnatura privata, si poate servi ca baza pentru actele oficiale pe care ascendentul le va indeplini cu rudele sale.